Arco Rock Junior 2016. Rezultate.

Cristi Rapa, loc 2 Arco Rock Junior escalada

Despre noi, miticul Arco și marea provocare a întrecerii.

Sunt ani buni, dacă nu chiar trecut de un deceniu, de când sportivii A.C.C. participă cu regularitate la marile întreceri de escaladă din circuitul european dedicat copiilor. Plasarea în permanență a Arco Rock Junior către sfârșitul vacanței școlare a creat întotdeauna probleme logistice, de pregătire și, nu în ultimul rând, financiare. Așa se face că, dintre toate concursurile de grand slam la care am participat, la cel de la Arco am fost cel mai puțin prezenți. Am venit mai rar, e drept, dar se pare că aerul de la poalele Dolomiților ne priește al naibii de bine, dovada fiind cele două titluri câștigate la ediția din 2012 și 2013 de către Cristian Râpă și Călin Enache.

Pentru cei care nu știu sau au uitat cumva, ARCO reprezintă un nume emblematic în escalada mondială. Multe din marile evenimente sportive, trasee, concursuri își găsesc începuturile, afirmarea, strălucirea în jurul orașului omonim. Patina tradiției și valorii iși pun amprenta pe orice eveniment sportiv desfășurat aici. Nu face excepție nici întrecerea la care am participat, Rock Junior, competiție conexă a marelui eveniment Rock Master Festival, ce anul acesta a avut loc anul acesta în perioada 26 august – 4 septembrie.

Ediția din 2016 a concursului a aliniat la start circa 200 de sportivi din 22 de țări. România a fost reprezentată de echipa Alpin Club Carpatic alcatuită din frații Darius și Cristian Râpă, și Tiberiu Țintea.

Din rațiuni financiare, participarea la acest eveniment major a stat foarte mult timp sub semnul întrebării. În lipsa acestei certitudini, o parte din sportivii grupei au ales să plece către destinațiile clasice de vacanță (la mare, la țară, la bunici etc). Singurii care, de voie, de nevoie, au „ales” să rămână în București pentru pregătire au fost frații Râpă, fapt reflectat ulterior în rezultatele sportive obținute. Nu-i mai puțin adevărat că cei doi veneau după un șir de rezultate bune și foarte bune, obținute în acest an, rezultate care le dădeau dreptul să spere la o îmbogățire a palmaresului lor sportiv.

Vestea cea bună a participării a venit pe ultima “sută de metri” și a provocat o mare bucurie în rândul copiilor, toți visând mai curand la o nouă vizită la parcul de distracții Gardaland, de lângă Arco, decât la concurs (copii, deh!).

Mulțumim sponsorilor și partenerilor, între care The North Face România, pentru sprijin.

Arco Rock Junior. Copiii și evoluția lor fluctuantă.

Prima zi a marelui concurs de la Arco s-a dovedit a fi una deosebit de fructuoasă pentru sportivii Alpin Club Carpatic, componenți ai lotului național de escaladă copii.

În proba de Bouldering, la categoria 7-9 ani, Tiberiu Țintea a ocupat locul 7, fiind foarte, foarte aproape de poziția a 4-a. La Dificultate, Darius Râpă a parcurs integral ambele trasee de concurs și s-a situat pe locul 1, la egalitate cu alți 6 concurenți (în opinia mea, traseele nu au fost adaptate nivelului unui concurs de asemenea anvergură).

Marele performer al zilei a fost Cristi Râpă, care a câștigat detașat întrecerea de Bouldering a categoriei 12-13 ani, fiind singurul cățărător care a parcurs toate cele 5 trasee de concurs. Pentru mine, ca de altfel și pentru ceilalți antrenori care se ocupă de pregătirea echipei, surpriza a fost cu atât mai mare, cu cât, până-n ultima clipă, participarea  lui Cristi a stat sub semnul întrebării, Cristi nefiind complet refăcut după un accident de bicicletă, care l-a indisponibilizat vreme de 10 zile, înainte de Arco.

Ziua a 2-a

Nu a fost sa fie o zi la fel de bună ca prima. Darius a terminat pe locul 2 proba de Bouldering, la egalitate cu eternul sau rival Nicolai Rusev. Ultimul traseu l-a parcurs la ultima încercare, topul fiind realizat exact când sirena a sunat expirarea timpului de concurs. Ne-am consolat, însă, cu faptul de a fi parcurs toate traseele de concurs, lucru realizat de el, Nicolai și polonezul câștigător al întrecerii de Bouldering.

Cristi a terminat pe locul 5 proba de Dificultate. La ambele trasee de concurs, Cristi a căzut de fiecare dată din penultima priză. La traseul al doilea, a căzut chiar din priza de top pe care nu a reușit să o controleze. Dacă ar fi reușit parcurgerea integrală măcar a unui traseu, ar fi terminat pe locul 3 și ar fi avut podiumul asigurat.

Așa stând, însă, lucrurile, atât el, cât și Darius, au fost puși în postura de a lupta pentru un loc pe podium în a treia și ultima zi de concurs, în proba de viteză, o probă pe care nu o stăpânim la fel de bine ca pe celelalte.

Ziua a 3-a

Am așteptat minunea, dar aceasta nu a venit. In fine, Darius a mers bine, aproape de nivelul său în aceasta probă. Se putea un pic mai bine, dar… în final, a ocupat locul 4. Cristi a fost neatent la start (reclamând, ca și Darius, tonalitatea scăzută a vocii starterului – la o competiție de un asemenea nivel ar fi trebuit ca semnalul să se dea prin stația de amplificare și nu vocal), și a încheiat pe 8, mult sub posibilitățile sale la această probă.

Arco Rock Junior – un final neașteptat.

La încheierea competiției, în clasamentul general, Darius Râpă a ocupat locul 3, Cristian Râpă, locul 2, iar Tiberiu Țintea, poziția 12.

Cam acesta ar fi rezumatul participării noastre la ultima mare întrecere internațională de escaladă din acest an, Arco Rock Junior. Nu întâmplător, enumerarea rezultatelor începe cu Darius. Rezultatul obținut de el este unul pe măsura nivelului lui actual de pregătire. Desigur, nu și al așteptărilor noastre de dinainte de concurs. Socoteala de acasă nu s-a potrivit, însă, cu cea de la Arco. Ca de obicei în ultimii ani, mă așteptam la un duel pasionant cu eternul său rival, Nicolay Rusev. Dar, ca și la Petzen, traseele de la escaladă au fost destul de ușoare, iar Darius nu a putut să-și confirme superioritatea pe care noi, antrenorii, credem că o are la această probă. La Bouldering, egalitatea dintre cei doi a fost perfectă, fiecare parcurgând cele 5 blocuri în mod identic ca număr de încercări și bonusuri(!). Concentrați în înfruntarea lor, nici nu au băgat de seamă când polonezul Piotr Niznik i-a întrecut.

Proba de viteză din ultima zi nu a putut schimba nimic, bulgarul fiind momentan imbatabil la acest “aparat”. În cele din urmă, Darius a terminat pe 4 la viteză, un rezultat bun care, coroborat cu locul 1 de la Dificultate și 2 de la Bouldering l-a plasat pe treapta a treia a podiumului. În raport cu nivelul concursului, al competitorilor întâlniți, dar, mai cu seamă al măiestriei sale sportive, apreciem evoluția lui Darius ca fiind una foarte bună.

În pofida unui rezultat de palmares remarcabil, nu pot să spun același lucru și despre Cristi, care nu a câștigat locul 2, ci a pierdut locul 1! Desigur, reușita este peste așteptările mele de la plecare, când Cristi era incomplet refăcut. Este, totodată, și mult sub nivelul valoric arătat la Arco. Acum, nici nu știu cum este mai bine, să mă bucur pentru rapida sa reintrare în formă, sau să mă întristez pentru lipsa de concentrare din ultimele zile de concurs, care l-a privat de câștigarea pentru a doua oară a marelui concurs de la Arco și a celui de-al doilea concurs de grand slam din acest an, o performanță ce ar fi fost greu de egalat.

Pentru completare, foto, impresii și alte puncte de vedere, puteți consulta site-ul oficial al competiției:

http://www.rockmasterfestival.com/2016/rock-junior/rock-junior-under-14-cup-report-finale/

Bogdan Dudau

septembrie 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.